Grand Park Lara

E hotel de masă, și na, aici stă totul

Dacă ești turist „de masă”, te descurci bine. E multă lume, dar găsești și tu un colț al tău, undeva. Show-ul de seară a fost chiar de mișto — l-am urmărit în picioare, fără nicio problemă. Restaurantul principal e bun, mai sunt și 1-2 secundare. La mâncare, însă, se simte volumul mare: am ajuns la micul dejun spre 9:30, se închide la 10, și deja se rărise oferta. Puțină răbdare la coadă, cam asta e.

Bar de hotel premium, piscină de festival

Aici m-a surprins: la lobby bar au băuturi bune, whisky de nivelul Jack Daniels — genul pe care de obicei îl vezi doar la hoteluri mai sus de ăsta. La piscină, altă poveste: muzică tare, gălăgie, distracție pentru cine caută exact asta. Dacă vrei liniște, du-te la plajă. Acolo chiar e liniște.

Nisip fin, intrare bruscă

Plaja e la 4-5 minute de mers, cu trecere de pietoni cu semafor, sau un transfer scurt de un minut, pentru cine nu vrea să meargă. E mare, nisip fain, un pic înghesuită, șezlonguri ok, bar și gustări pe plajă. Intrarea în apă, însă, e bruscă — la câțiva metri deja nu mai atingi fundul. Alegi între pietriș cu intrare lină și nisip cu intrare abruptă; aici ai ales nisipul. Oricum copiii mici nu au voie mai mult de 10 metri, deci nici nu contează atât de mult.

Cine stă, de fapt, la Grand Park Lara

Sunt șapte corpuri de clădire, spre o mie de camere — pe mine m-au pus în ultimul corp, destul de departe, dar suportabil. Am văzut mulți englezi, nemți, nordici, mulți pe băutură seara, dar civilizați, n-ai treabă cu ei. Sunt și familii cu copii, dar nu l-aș numi hotel de familie în primul rând — copiii pe care i-am văzut erau mai degrabă agitați. Hotelul pare în curs de schimbare de brand, deși numele oficial nu s-a schimbat încă, din câte am văzut.

Cum arată, în pozele noastre